fișa 093 / 106 · inv. 68144/7101
Nicolae Tonitza
1886 – 1940
n. 13 aprilie 1886, Bârlad
d. 26 februarie 1940, București
pictor, grafician, gazetar, critic de artă
MNAR, inv. 68144/7101 · ulei pe pânză lipită pe carton, 50 × 40 cm
Tabloul
Ceasul vieții Amiază Pictat în 1925, la 38–39 de ani, cu 15 ani înainte de moarte: la amiaza vieții. Pe tablou a scris chiar el ce este: „Studiu pentru un autoportret N. Tonitza 1925”. E anul în care pictează la Vălenii de Munte, începe verile de la Mangalia și expune la Sâmbăta de Sus cu Horațiu Dimitriu și Ștefan Dimitrescu. Privirea ocolește privitorul. Celălalt autoportret al lui din MNAR e din anii 1914–1919.
Viața
Se naște la 13 aprilie 1886, la Bârlad, cu numele Toniță, și desenează de la patru ani. Studiază la Școala de Belle Arte din Iași (1902–1907), apoi la München (1907–1909), la Academia de Artă, cu Hugo von Habermann, și liber la Paris. Pictează peisaje, compoziții și portrete, între care se detașează chipurile de copii; din 1925 pictează în fiecare an la Mangalia, din 1933 la Balcic.
Crez De stânga E și gazetar: din 1901 face caricaturi politice, din 1908 publică în „Furnica”, semnează „Tony” sau „Nerva Teohari”, scrie cronici de artă și dă caricaturi și articole și în „Socialismul”, organul Partidului Socialist.
Politic / carieră Profesor Între 1914 și 1916 e profesor suplinitor de desen tehnic la Liceul militar din Iași. În 1914 zugrăvește biserica din Netezești cu Stavru Tarasov, colegul cu care împărțise un atelier la Paris. În 1926 întemeiază „Grupul celor patru”, cu Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han.
Războiul Combatant În Primul Război Mondial e mobilizat și trimis pe front; în luptele de la Turtucaia, în 1916, își conduce compania.
Războiul Rănit E rănit grav în aceste lupte și cade prizonier, ca și Corneliu Michăilescu.
Războiul Prizonier Stă aproape doi ani în lagărul de la Kârdjali, în Bulgaria, unde scrie de mână și ilustrează, cu Constantin Vlădescu, revista „Nu te lăsa!”, care circulă din mână în mână.
Politic / carieră Decorat Pentru felul în care și-a condus compania primește Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III. Decretul spune: „Rănit grav, a dat probă de un devotament admirabil”.
Politic / carieră În funcție Din 1933 predă pictura la Academia de Arte Frumoase din Iași, iar din 1937 e rectorul ei. Îl are student pe Corneliu Baba, cu care pictează în 1935 schitul Durău; elevul îi va scrie monografia. Bolnav de scleroză cerebrală, încetează să fie rector în 1939.
Renume Faimos Primește marele premiu la Barcelona (1929), diploma de onoare la Paris (1937) și premiul Academiei Române pentru „Orbii” (1938). Moare în februarie 1940; în 1947 îi apar „Notele de pictură”, cu o prefață de Francisc Șirato. E retrospectivat postum în 1955, 1964 și 1979, iar lucrările lui sunt în MNAR și în peste douăzeci de colecții publice din țară. Articolul despre el există pe Wikipedia în 15 limbi.
Repere
Expoziții personale
- 1910 Paris
- 1920 București, cu Ștefan Dimitrescu
- 1938 București, cu Francisc Șirato
- 1955 retrospective postume: 1955, 1964, 1979
Distincții și titluri
- 1913 premiul III, Expoziția Artiștilor în viață
- 1929 marele premiu, Barcelona
- 1937 diplomă de onoare, Paris
- 1938 premiul „Elena și Gh. Vlasto”, Academia Română
De grup: Tinerimea Artistică 1910–1916 · Arta română 1919–1924 · Grupul celor patru 1926–1933 · Salonul Oficial 1924–1939 · Veneția 1924
Ceasul vieții
- zori 1907 München
- amiază 1916 prizonier, Turtucaia
- amiază 1914–1919 celălalt autoportret
- amiază 1925 acest autoportret
- amiază 1926 Grupul celor patru
- amurg 1933 profesor la Iași
- amurg 1937 rector
Legături cu alți autori din colecție
- 092 Nicolae Tonitza celălalt autoportret, 1914–1919
- 008–009 Corneliu Baba studentul lui la Iași; îi scrie monografia
- 102–103 Constantin Vlădescu prizonieri împreună; revista „Nu te lăsa!”
- 049 Corneliu Michăilescu prizonier după aceleași lupte, 1916
- 088 Stavru Tarasov coleg la Iași; atelier comun la Paris
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 542–545
- MNAR, fișa inv. 68144/7101 și inscripția: „Studiu pentru un autoportret N. Tonitza 1925”
- ro.wikipedia.org: Nicolae_Tonitza · Corneliu_Baba · Corneliu_Michăilescu · versiunile lingvistice
- A.-S. Ionescu, „Artiștii sub arme, 1917”, Observator cultural 895, 2017
- MNIR, Oana Ilie, „Artiștii și Primul Război Mondial” · ziarullumina.ro: Stavru Tarasov
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.