Constantin Vlădescu

Viața

Războiul Combatant Se naște la 10 iulie 1890, la București. Studiază filosofia și economia politică la Leipzig (1909–1912), apoi pictura la Academia Julian din Paris, cu William Laparra și Marcel Baschet, cu întreruperi pentru stagiul militar și concentrarea pe front. În ultimii doi ani de studiu e bursier al statului francez.

Războiul Prizonier Cade prizonier în bătălia de la Turtucaia și e ținut în lagărul de la Kârdjali, în Bulgaria, până în 1918. Acolo scrie de mână și ilustrează, cu Nicolae Tonitza, revista umoristică „Nu te lăsa!”, în cinci numere.

Între 1923 și 1925 conduce la Paris Asociația Tinerilor Artiști Români, pe care o înființase pentru întărirea legăturilor franco-române. În 1929 fondează cu Gheorghe Murnu o academie liberă de pictură și sculptură, pe care o conduce; școala funcționează vreo zece ani.

E membru activ al Sindicatului Artelor Frumoase din 1924, apoi președinte al Sindicatelor Artelor, iar în 1939–1940 face parte din comitetul de direcție al Confederației profesioniștilor intelectuali (CAPIR). Scrie cronici de artă, între 1927 și 1929, în „Universul literar” și „Propilee literare”.

Expune personal la Ploiești din 1927 până în 1938, apoi la București, la Sala Universul și la Sala Dalles, până în 1947. Pictează mult, în stil neoclasic. Moare în 1951, la București. Lucrări ale lui sunt la Muzeul din Berevoiești, în Argeș.

Tudor Octavian scrie despre el: „Picta negrăbit, parcă strunindu-și puterile pentru un timp mai prielnic harului său pentru compoziție. Un timp care n-a mai venit.”