fișa 009 / 106 · inv. 107.984
Corneliu Baba
1906 – 1997
n. 18 noiembrie 1906, Craiova
d. 28 decembrie 1997, București
pictor, profesor, academician
MNAR, inv. 107.984 · pe pânză, dreapta jos: semnătura și anul
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Autoportretul e pictat în 1984, la 77–78 de ani, cu 13 ani înainte de moarte: în amurgul vieții lui de pictor. Îmbrăcat în negru, cu fesul pe cap și părul alb, ține pensulele în mână și ne privește drept în ochi. Cu treisprezece ani mai devreme se pictase cu fes roșu.
Viața
Se naște la 18 noiembrie 1906, la Craiova, fiul pictorului Gheorghe Baba, alături de care expune în 1934 la Băile Herculane. Urmează Literele și Filosofia la București (1926–1930), apoi pictura la Academia de Belle Arte din Iași (1934–1938), în clasa lui Nicolae N. Tonitza. Elevul devine monograful maestrului: „Tonitza”, Editura Meridiane, 1965.
La Iași îl are student pe Dan Hatmanu. Frecventează, ca și Pavel Codiță, casa lui Apostol Apostolide, și e numit, alături de Iorga, Tonitza și Arghezi, printre cei care au semnalat valoarea lui Rudolf Schweitzer-Cumpăna.
Politic / carieră Profesor Predă pictura la Iași din 1946, apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, până în 1977.
Persecuție Închis În 1948 e arestat împreună cu soția sa, Maria Nițescu, și închis pentru scurtă vreme la penitenciarul Galata din Iași.
Persecuție Înlăturat din funcție În 1949 e suspendat, fără explicații, din postul universitar de la Iași: autoritățile îl socotesc formalist.
Politic / carieră Decorat Primește Premiul de stat (1954) și titlul de Artist al poporului (1962); devine membru corespondent al Academiei în 1963 și membru titular al Academiei Române în 1990. E ales și în academiile de artă de la Moscova (1958) și Berlin (1964).
Renume Faimos Expune la Bienala de la Veneția în 1954 și 1956. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, Iași, Craiova, Oradea și Galați, dar și la Berlin, Dresda, Moscova și Londra. Articolul despre el există pe Wikipedia în 20 de limbi.
Din 2006, Muzeul de Artă din Timișoara are o colecție care îi poartă numele: 33 de tablouri din donația moștenitoarei sale, Maria Muscalu Albani, și 31 împrumutate de MNAR, pe care muzeul bucureștean le-a cerut ulterior înapoi.
Andrei Pleșu scria că, pentru mulți dintre studenții lui, Baba a fost un reper decisiv: nu le-a dat doar meseria de atelier, ci intuiția felului în care viața și profesiunea de artist se contopesc.
Își pregătea portretele prin nenumărate schițe ale mâinilor și ale ochilor, pe urmele lui Rembrandt; în 2004 apare volumul „Eu jucându-mă de-a Rembrandt”. În 1988 se rănește grav într-o căzătură în atelier și rămâne imobilizat luni de zile.
Repere
Expoziții personale
- 1930 Craiova
- 1958 Moscova
- 1964 Bruxelles, Berlin
- 1970 New York
- 1978–79 București, Moscova, Viena, Leningrad
- 1981–82 Budapesta, Dresda, Sofia, Ferrara
- 1999–2001 Beijing, Londra, postum
- 2000 Liège, retrospectivă
- 2012 „George Enescu văzut de Corneliu Baba”
Distincții și titluri
- 1954 Premiul de stat
- 1958 membru de onoare, Academia de Artă a URSS
- 1962 Artist al poporului
- 1963 membru corespondent al Academiei RPR
- 1964 membru corespondent, Academia de Artă, Berlin
- 1971 Meritul cultural cl. I
- 1973 Profesor emerit; premiul pentru portret, Sofia
- 1990 membru titular al Academiei Române
- 1996 Premiul de excelență al UAP
De grup: Salonul Oficial 1940–1947 · Anualele de stat 1950–1955 · Bienala de la Veneția 1954, 1956
Ceasul vieții
- zori 1934 Iași, la Tonitza
- amiază 1948 arestat
- amiază 1954 Premiul de stat · Veneția
- amiază 1963 Academia
- amiază 1971 celălalt autoportret
- amurg 1984 acest autoportret
- amurg 1988 căzătura
Legături cu alți autori din colecție
- 008 Corneliu Baba celălalt autoportret, 1971, cu fes roșu
- 092–093 Nicolae N. Tonitza profesorul lui la Iași; Baba îi scrie monografia
- 035 Dan Hatmanu studentul lui la Iași
- 021–023 Pavel Codiță amândoi în casa lui Apostol Apostolide
- 079–081 Rudolf Schweitzer-Cumpăna Baba i-a semnalat valoarea
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 77–78
- MNAR, legenda inv. 107.984 (datat 1984; tehnica și dimensiunile lipsesc)
- ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Baba · en.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Baba · versiunile lingvistice ale articolului
- ro.wikipedia.org: Nicolae_Tonitza · Dan_Hatmanu · Apostol_Apostolide · Rudolf_Schweitzer-Cumpăna
- ro.wikipedia.org: Maestru_Emerit_al_Artei · Artist_al_Poporului_din_România
- euronews.ro, evz.ro: Colecția „Corneliu Baba”, Muzeul de Artă Timișoara
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.