Ipolit Strâmbu

Viața

Se naște la 18 mai 1871, la Bratilovu, în Mehedinți, cu numele Strâmbulescu, fiu de cioban, într-o familie de țărani fără mijloace — un mediu care, observă critica, „nu producea de obicei pictori”. Între 1889 și 1895 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București cu George Demetrescu Mirea, de la care îi vin lumina puternică și tușa largă, impastată.

În 1891 îl ajută pe Nicolae Grigorescu la pregătirea expoziției de la Ateneul Român, iar Grigorescu îi devine protector. Tot el îl însoțește pe tânărul Gheorghe Petrașcu la prima vizită la Grigorescu. În 1896 câștigă prin concurs o bursă de cinci ani la München, unde studiază la Academia Regală cu Karl Marr.

Politic / carieră Profesor Predă desenul la Liceul Carol I din Craiova (1895–1896), apoi, din 1901, după concurs, pictura și desenul la Școala Națională de Arte Frumoase din București, timp de 30 de ani. Între elevii lui sunt Ion Theodorescu-Sion și Florența Pretorian. Scrie manuale, între care „Desenul și pictura după natură”.

Politic / carieră În funcție În timpul ocupației germane a Bucureștiului se află la conducerea școlii. Inițiază și conduce o secție de cursuri academice de pictură și ajută la organizarea unei școli superioare de artă decorativă și a unui muzeu național de artă populară.

În 1901 e unul dintre fondatorii Societății Tinerimea Artistică, alături de Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Ștefan Popescu, Frederic Storck și Kimon Loghi, și îi devine secretar. Pictează peisaje, interioare, scene de gen și portrete, cu surse speciale de lumină; cele mai bune sunt femeile tinere cosând la lumina lămpii și după-amiezile de vară din grădina casei. Din 1916–1917 lucrează și acvaforte.

Renume Cunoscut Spre sfârșitul vieții pictează mai puțin și e socotit „un meșteșugar depășit”; moare la 31 octombrie 1934, la București, și e practic uitat până la reevaluările de la sfârșitul secolului XX. Lucrările lui sunt în MNAR, la Cotroceni, Peleș și în muzeele din Craiova și Brașov.