fișa 085 / 106 · inv. 94267/10236
Iosif Steurer
1885 – 1971
n. 11 decembrie 1885, Viena
d. 9 februarie 1971, București
pictor, sculptor, desenator
MNAR, inv. 94267/10236 · semnat și datat dreapta jos, cu verde: „I. Steurer/1952”
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Un carton mic, de 35,5 × 25,5 cm, semnat și datat cu verde în dreapta jos: „I. Steurer/1952”. Are 66 de ani și mai trăiește 19: e în amurgul vieții. Sunt anii în care nu mai poate expune: ultima lui expoziție personală fusese în 1946. Ne privește drept în ochi.
Viața
Se naște la 11 decembrie 1885, la Viena, primul dintre cei unsprezece copii ai unui tată care sculpta în lemn și lucra fierul. Învață la Școala de Arte și Meserii din Merano (1899–1901), iar în 1903 pleacă la München „în mare taină” față de tatăl care nu-l voia pictor, cu douăzeci de șilingi de la mamă. Studiază acolo până în 1905, între alții cu Gabriel von Hackl.
La Pinacoteca veche din München o cunoaște pe pictorița Maria Ciurdea, care copia Madona lui Rafael. Autoritățile austriece le refuză căsătoria, el fiind minor și cu șase ani mai tânăr; vin în România în 1905 și se căsătoresc la București. Își întreține familia lucrând la un atelier de broderie și la fabrica de vitralii August Zwolfer.
Crez De stânga Între 1908 și 1915 dă desene și caricaturi la „Facla” lui N. D. Cocea, foaie a stângii radicale, la „Furnica”, „Rampa” și „Dimineața”.
Războiul Combatant În Primul Război Mondial e mobilizat ca soldat, deși cetățenia română o primește abia în 1942. Pictează scene de război și portrete de ostași, printre care devine foarte popular; armistițiul îl găsește la Mărășești.
Mobilizat întâi la Slobozia, apoi la Șcheia, lângă Iași, îngrijește bolnavii de tifos adăpostiți în conacul lui Vasile Alecsandri.
Între 1919 și 1927 trăiește la Constanța, unde expune și desenează pentru ziarele locale. Prieten cu Dimitrie Paciurea, lucrează cinci ani în atelierul lui și expun împreună în 1930; din anii ’20 modelează în lut figurine, sfeșnice și animale fantastice: „în sculptură am o evadare”. În august 1943 vinde toate cele 170 de lucrări expuse.
Persecuție Înlăturat din funcție După ultima expoziție personală, din 1946, e marginalizat: lucrările îi sunt refuzate la expozițiile de grup și nu mai primește spații pentru expoziții personale. Trăiește modest, fără comenzi, cu sprijinul prietenilor, până la retrospectiva organizată de Uniunea Artiștilor Plastici în 1959.
Moare la 9 februarie 1971, la București. Lucrările lui sunt în MNAR, în Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române și la Muzeul de Artă din Roman.
Repere
Expoziții personale
- 1914–16 București; apoi 1920, 1925
- 1918 Iași
- 1920–27 Constanța
- 1928–43 București, aproape anual
- 1946 București, ultima personală
- 1959 București; retrospective 1960, 1981
De grup: Tinerimea Artistică 1911–1930 · Artiștii în viață 1915 · Salonul Oficial 1925–1945 · Salonul de Toamnă 1932, cu sculptură
Ceasul vieții
- zori 1903 München
- zori 1905 vine în România
- zori 1916 mobilizat
- amiază 1942 cetățean român
- amiază 1946 ultima personală
- amurg 1952 acest autoportret
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, p. 458
- MNAR, fișa inv. 94267/10236: ulei pe carton, 0,355 × 0,255 m; semnat și datat „I. Steurer/1952”
- ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Steurer
- ziarroman.ro: „Destine de artiști: Iosef Franz Steurer (1885–1971)”
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.