Constantin D. Stahi

Viața

Se naște la 14 noiembrie 1844, la Dobreni, în Neamț. Învață ca ucenic în atelierul lui Gheorghe Ulinescu; în 1861 lucrează cu Iordache Nicolau la catapeteasma și altarul bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Iași. Din 1862 urmează Școala de Arte Frumoase din Iași, cu Gheorghe Panaiteanu Bardasare și Gheorghe Schiller.

Între 1871 și 1878 studiază la Academia de Belle Arte din München, iar la Kunstgewerbeschule se perfecționează în gravură și xilografie. Ca să învețe tempera și uleiul plătește cincizeci de mărci ședința unui pictor-restaurator și copiază după Rubens, Rembrandt, Tizian și Rafael. Practică toată viața gravura în aramă și xilografia.

Politic / carieră Profesor Din 1886 e profesor de desen la Școala de Arte Frumoase din Iași. Îi are elevi, între alții, pe Octav Băncilă, bursier al școlii între 1887 și 1893, și pe Camil Ressu, între 1899 și 1902.

Politic / carieră În funcție Între 1892 și 1902 e directorul școlii: preia conducerea ei și a Pinacotecii din Iași de la propriul profesor, Gheorghe Panaiteanu Bardasare.

Între 1889 și 1891 pictează biserica din Negrești, lângă Piatra Neamț, cu circa optzeci de icoane. Naturile lui statice înșiră obiectele din jur: cărți vechi, ziare, obiecte de cult, scaune, pantofi, farfurii și mai ales fructe. Academismul münchenez îi aduce din partea criticii eticheta de „pictor al imitației”.

Politic / carieră Decorat Primește Ordinul Coroana României în grad de cavaler (1898) și medalia Răsplata Muncii clasa I (1908). Expune la Expoziția Artiștilor în viață, la expozițiile Pinacotecii și la Salonul Oficial și ia medalii de aur la București în 1880, 1888 și 1906.

Renume Cunoscut În mai 1907 donează Pinacotecii din Iași 54 de tablouri. Moare la 18 iunie 1920, în casa lui din strada Bărboi, și e îngropat la Cimitirul Eternitatea. În 1971 Muzeul de Artă din Iași îi organizează o retrospectivă, purtată apoi la Piatra Neamț, Bacău și Botoșani. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila și Constanța.