fișa 074 / 106 · inv. 566
Camil Ressu
1880 – 1962
n. 26 ianuarie 1880, Galați
d. 1 aprilie 1962, București
pictor, desenator, profesor, academician
MNAR, inv. 566 · ulei pe pânză, 78 × 58 cm · semnat „C Ressu / 1947”
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Autoportretul e semnat și datat cu brun, dreapta jos: „C Ressu / 1947”. E pictat la 66–67 de ani, cu cincisprezece ani înainte de moarte, în amurgul vieții, și ne privește drept în ochi. Autoportretelor lui li se dedică în 1975 o microexpoziție omagială, „Autoportretul în opera lui Camil Ressu”.
Viața
Se naște la 26 ianuarie 1880, la Galați. Studiază la București cu George Demetrescu Mirea (1897–1899), la Iași cu Emanoil Bardasare și C. D. Stahi, pe care o absolvă cu medalia de argint, la München la Kaulbach, apoi la Academia Julian din Paris (1902–1905), în atelierul lui Jean-Paul Laurens, coleg cu Steriadi, Theodorescu-Sion și Dărăscu. La Paris face parte din cercul studenților români, cu Brâncuși și Enescu.
Crez De stânga Întors definitiv în 1907, desenează pentru „Furnica”, „Adevărul”, „Facla” și „Viața socială”, sub pseudonime ca „Rhesus”, „Norică” sau „Ion Ceață”. În 1908 se înscrie în Partidul Social-Democrat; mai târziu se afiliază Internaționalei a III-a.
În 1913 pictează „Terasa Oteteleșanu”, cu Minulescu, Arghezi, Satmary și Iser; cu Arghezi îl leagă o prietenie lungă.
Războiul Pictor de front În războiul din 1916–1918 e mobilizat cu alți artiști, din 1917 pe lângă Marele Cartier General. La Iași, deranjat de colegii care expun în Bucureștiul ocupat, fondează gruparea „Arta Română”, cu Tonitza, Iser, Dărăscu, Theodorescu-Sion, Șirato și Pallady.
Politic / carieră Profesor Din 1925 predă la Școala Națională de Arte Frumoase din București, întâi desen și schițe, apoi pictură. Îi are studenți pe Alexandru Ciucurencu, Octavian Angheluță, Vasile Brătulescu, Corina Lecca și Coca Mețianu.
Politic / carieră În funcție E membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase (1921) și îl prezidează. Între 1931 și 1941 e rectorul Școlii Naționale de Arte Frumoase. După război e președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.
Politic / carieră Decorat Primește Bene Merenti și Steaua României (1922), Legiunea de Onoare (1933) și Premiul național pentru pictură (1939). Regimul comunist îl face Artist emerit (1951), laureat al Premiului de stat (1952) și Artist al poporului (1954); în 1955 devine membru titular al Academiei Române.
Expune la Bienala de la Veneția în 1924, 1942 și 1954 și primește medalia de aur la Expoziția internațională de la Paris, în 1937. În 1955 are o amplă retrospectivă, iar în 1980 Academia Română îi sărbătorește centenarul. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Cluj-Napoca, Sibiu, Iași, Galați, Timișoara și Constanța.
Cortina pe care o face pentru Teatrul Național e primită cu ostilitate de elita liberală. Dezamăgit, spunea: „Artele abia că sunt tolerate în țara românească”.
Repere
Expoziții personale
- 1913 București, prima personală
- 1914 București
- 1924 Bienala de la Veneția
- 1925 Paris, Jeu de Paume
- 1930 Haga, Amsterdam, Bruxelles
- 1937 Paris, medalia de aur
- 1955 retrospectivă, itinerată
- 1956 Salzburg, portretul
- 1975 „Autoportretul în opera lui Camil Ressu”
- 1980 retrospectiva centenarului
Distincții și titluri
- 1912 Salonul Oficial, premiul II
- 1922 Bene Merenti cl. I · Steaua României
- 1933 Legiunea de Onoare, cavaler
- 1939 Premiul național pentru pictură
- 1940 Meritul Cultural cl. I
- 1951 Artist emerit
- 1952 Premiul de stat cl. I
- 1954 Artist al poporului · Ordinul Muncii
- 1955 membru titular al Academiei Române
De grup: Tinerimea Artistică 1910–1944 · Salonul Oficial 1912–1940 · „Arta Română” 1918–1923 · Bienala de la Veneția 1924, 1942, 1954
Ceasul vieții
- zori 1902 Academia Julian, Paris
- zori 1908 Partidul Social-Democrat
- amiază 1918 „Arta Română”, Iași
- amiază 1931 rector, până în 1941
- amurg 1947 acest autoportret
- amurg 1954 Artist al poporului
- amurg 1955 Academia Română
Legături cu alți autori din colecție
- 051–054 George Demetrescu Mirea profesorul lui la București
- 040 Iosif Iser „Arta Română”; pictat pe Terasa Oteteleșanu
- 090–091 Ion Theodorescu-Sion colegi la Academia Julian
- 020 Alexandru Ciucurencu studentul lui
- 047–048 Coca Mețianu studenta lui, încurajată de el
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 361–363
- MNAR, fișa inv. 566 și semnătura „C Ressu / 1947”
- ro.wikipedia.org: Camil_Ressu · Alexandru_Ciucurencu · Artist_emerit · Artist_al_Poporului_din_România
- adevarul.ro: „Camil Ressu, artistul care a șocat clica” · vatra-mcp.ro: Coca Mețianu
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.