fișa 016 / 106 · inv. 4456/4456
Octav Băncilă
1872 – 1944
n. 7 februarie 1872, Corni, Botoșani
d. 3 aprilie 1944, București
pictor, profesor
MNAR, inv. 4456/4456 · inscripționat dreapta sus: numele, „München” și anul
Tabloul
Ceasul vieții Zori Pictat în 1896, la 24 de ani, cu 48 de ani înainte de moarte: în zorii vieții. E student la Academia Regală din München și se pictează ca un învingător, cu o cunună de lauri pe cap, peste părul cârlionțat. Se întoarce peste umăr și ne privește drept în ochi. În colțul din dreapta sus și-a scris numele, orașul, München, și anul.
Viața
Se naște la 7 februarie 1872, la Corni, în Botoșani. Rămâne orfan de tată la patru ani; la opt îl iau la Iași sora lui, publicista Sofia Nădejde, și cumnatul, Ioan Nădejde, redactorul „Contemporanului”, cel care îi observă primul talentul. Studiază la Școala de Belle Arte din Iași cu Gheorghe Panaiteanu Bardasare și Constantin D. Stahi, bursier între 1887 și 1893, apoi la Academia Regală de Artă din München (1894–1898), cu Nikolaos Gyzis.
Politic / carieră Profesor Întors la Iași, predă la Școala normală „Vasile Lupu” și, între 1916 și 1937, la Școala de Arte Frumoase, unde îl are elev pe Arnold Mendel Wexler. Se căsătorește cu Ana Popovici și au zece copii.
Pictează ce alți pictori ocolesc: evreii din mahalalele Iașului, muncitorii anilor 1919–1920, țărani, meșteșugari săraci, soldați, romi. Tema lui mare e răscoala din 1907. Are legături cu gruparea „Contimporanul”, care îi întărește înclinația spre subiectele sociale.
Persecuție Opere distruse În 1909, pânza „Execuția”, de 2,5 × 2,5 m, despre reprimarea răscoalei, e expusă la Ateneul Român, iar autoritățile dispun scoaterea ei din expoziție: e „o problemă sensibilă”. Ea și alte două pânze confiscate atunci au fost crezute distruse; în 1922 pictorul îi spune lui Vasile Rășcanu că trei dintre pânzele confiscate ieșiseră din țară, cumpărate de un colecționar.
Crez De stânga În 1919 întemeiază, cu C. I. Parhon și Paul Bujor, un Partid Muncitor de scurtă durată și candidează în alegerile din 1920; susține grevele din Valea Jiului. Spre sfârșitul vieții simpatizează cu comunismul, fără să intre în partid. Din 1940 trăiește la București, unde pictează flori și portrete, și moare la 3 aprilie 1944, de edem pulmonar.
Renume Faimos E retrospectivat la Iași în 1968 și omagiat la centenar, în 1972, cu o expoziție la MNAR și altele la Craiova și Constanța; îi sunt dedicate patru monografii. Un colegiu de artă din Iași și galeria UAP de acolo îi poartă numele. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Iași, Sibiu, Cluj-Napoca, Oradea, Brașov, Timișoara și alte orașe. Articolul despre el există pe Wikipedia în 15 limbi.
Repere
Expoziții personale
- 1900 Iași, prima personală; apoi 1901
- 1909 București, Ateneul Român
- 1914–16 București
- 1919 Iași; apoi 1921–1923, 1925, 1927
- 1935 București; apoi 1936, 1939
- 1968 Iași, retrospectivă
- 1972 București, Craiova, Constanța, centenar
De grup: „Arta Română” 1922, 1923 · retrospectiva artiștilor români din ultimii 50 de ani, 1927/1928 · Salonul Moldovei 1942 · Paris, 1961, postum
Ceasul vieții
- copilărie 1887 bursier la Iași
- zori 1894 München
- zori 1896 acest autoportret
- amiază 1909 „Execuția”, scoasă
- amiază 1916 profesor la Iași
- amiază 1919 Partidul Muncitor
Legături cu alți autori din colecție
- 082 Constantin D. Stahi profesorul lui la Iași
- 006 Arnold Mendel Wexler elevul lui la Iași
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, p. 114
- MNAR, fișa inv. 4456/4456: ulei pe pânză, 0,530 × 0,445 m; inscripția citită pe imagine
- ro.wikipedia.org/wiki/Octav_Băncilă · en.wikipedia.org/wiki/Octav_Băncilă · versiunile lingvistice
- rador.ro: „Portret: 150 de ani de la nașterea pictorului Octav Băncilă”, 2024
- leviathan.ro: Daniela Șontică, „Octav Băncilă, pictorul răscoalei din 1907”
- openlibrary.org: monografiile Epure (1956), Meridiane (1962), Dreptu (1987) · bzi.ro
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.