fișa 048 / 106 · inv. 64.907
Coca Mețianu
1910 – 2014
n. 31 octombrie 1910, Câmpina
d. 2014
pictoriță, graficiană
MNAR, inv. 64.907 · semnat dreapta jos
Tabloul
Ceasul vieții Zori Autoportretul nu e datat. Părul lung, ondulat, ține de moda anilor ’40: pictorița pare să aibă 25–35 de ani, în anii studiilor la Ressu sau imediat după, cu peste șase decenii de viață înainte: în zorii vieții ei de pictoriță. Stă în picioare, în bluză albastră, cu paleta și pensulele în mână, iar privirea alunecă pe lângă noi.
Viața
Se naște la 31 octombrie 1910, la Câmpina, cu numele Elena Venera Ecaterina Mețianu. Studiază la Academia de Belle Arte din București, în clasa lui Camil Ressu: „De la început am fost apreciată de profesorul meu Camil Ressu, care m-a încurajat mult spunându-mi că am talent.” În 1937 călătorește în Italia.
Debutează în 1939 la Salonul Oficial, unde o remarcă Theodor Pallady și Lucian Grigorescu; după absolvire o iau elevă. Își recunoaște trei maeștri: de la Ressu învață compoziția și desenul, de la Pallady atmosfera, de la Lucian Grigorescu vibrația culorii.
Expune personal la București în 1939, 1941, 1943, 1944 și 1946, iar lucrările ei ajung în expozițiile de artă românească de la Paris (1946), Praga, Budapesta și Tokyo (1947). În 1946 primește premiul „Anastase Simu”. Pictează peisaje și portrete în ulei, acuarelă și tuș; dicționarul o numește o coloristă rafinată.
Persecuție Înlăturat din funcție După 1948 se sustrage realismului socialist și expune tot mai rar. În 1958 e scoasă din Uniunea Artiștilor Plastici și e reprimită abia după vreo zece ani. Mai târziu va spune: „Provin dintr-o familie veche și am suferit mult din cauza comunismului.”
Revine cu expoziții personale în 1965, 1968, 1970, 1971 și 1973, iar în 1996 are o retrospectivă. Lucrările ei sunt în MNAR, la Muzeul Municipiului București și în muzeele din Bacău, Constanța, Ploiești și Iași. În ianuarie 2007, la 97 de ani, pictează încă. Moare în 2014.
Repere
Expoziții personale
- 1939 București; apoi 1941, 1943, 1944, 1946
- 1958 București
- 1965 București; apoi 1968, 1970, 1971, 1973
- 1996 București, retrospectivă
Distincții și titluri
- 1946 premiul „Anastase Simu”
De grup: Salonul Oficial 1939–1947 · Salonul Oficial de gravură 1939–1943 · Paris 1946 · Praga, Budapesta, Tokyo 1947 · Tokyo 1976
Ceasul vieții
- zori 1937 Italia
- zori 1939 debut, Salonul Oficial
- zori 1938–1948 celălalt autoportret
- zori 1946 premiul „Anastase Simu”
- amiază 1958 scoasă din UAP
- amurg 1996 retrospectivă
Legături cu alți autori din colecție
- 047 Coca Mețianu celălalt autoportret, nedatat, cu beretă roșie
- 074 Camil Ressu profesorul ei; o încurajează
- 032 Lucian Grigorescu o remarcă în 1939 și o ia elevă
- 097–098 Lucia Vasiliu Cosmescu lovite amândouă de epurarea din UAP, 1958
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, p. 69
- MNAR, legendele inv. 64660 și 64907
- vatra-mcp.ro: Coca Mețianu, pictor (formația, excluderea din UAP în 1958, anii de viață)
- 9am.ro, ianuarie 2007: „Pictorița Coca Mețianu lucrează și la 97 de ani”
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.