fișa 032 / 106 · inv. 72328/8309

Lucian Grigorescu

1894 – 1965

n. 1 februarie 1894, Medgidia
d. 20 octombrie 1965, București

pictor, membru corespondent al Academiei

Tabloul

Ceasul vieții Zori Un autoportret mic, de 27,8 × 21 cm, nesemnat și nedatat; muzeul îl pune doar în secolul XX. Tânărul cu șapcă și pipă are cel mult 25 de ani: e, probabil, o schiță de atelier din anii de școală de la București, în zorii drumului de pictor. Ne privește drept în ochi. În 2014 a fost restaurat, cu marginile dublate.

Viața

Se naște la 1 februarie 1894, la Medgidia. Urmează Școala Națională de Arte Frumoase din București (1912–1915), audient la Frederic Storck, Dimitrie Paciurea și Ion D. Ștefănescu, iar după război la George Demetrescu Mirea. În paralel frecventează Academia liberă, cu Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu, Iosif Iser și Henri Catargi.

Războiul Combatant Războiul îi întrerupe studiile între 1915 și 1918: luptă ca artilerist pe fronturile din Dobrogea și Moldova.

Războiul Rănit E rănit în luptă. În 1918, la Iași, are prima expoziție personală.

Studiază la Baia Mare (1920) și la Roma (1922–1923), iar în 1924 câștigă prin concurs o bursă la Paris, unde frecventează La Grande Chaumière și Academia Ranson și lucrează o vreme în atelierul lui André Lhote. Între 1927 și 1939 pictează la Cassis, cu veri petrecute la Balcic și Mangalia: lumina celor trei locuri îi dă culoarea întregii opere.

Războiul Pictor de front În al Doilea Război Mondial e corespondent militar pe front și pictează în acuarelă și guașă acțiunile armatei.

Politic / carieră În funcție În 1948 e director în Ministerul Artelor și e ales membru corespondent al Academiei Române. În ianuarie 1957 e cooptat în Comitetul pe țară al Uniunii Artiștilor Plastici și ales în biroul ei; în 1959 ia parte la ședința Biroului Executiv care consemnează excluderi din Uniune.

Persecuție Urmărit În același timp, Securitatea îl ține sub urmărire: în 1958 îl încadrează, alături de Lucia Cosmescu, printre „naționaliștii-reacționari”. Cariera publică nu i se oprește.

Politic / carieră Decorat Primește Meritul Cultural clasa I (1943), apoi titlurile de Maestru emerit al artei (1962) și Artist al poporului (1964). Expune la Bienala de la Veneția în 1924, 1940, 1942 și 1954 și ia medalia de aur la Expoziția Internațională de la Paris, în 1937.

Renume Cunoscut Moare la București, la 20 octombrie 1965. E expus postum în 1967, iar la centenarul nașterii, în 1994, MNAR îi face o expoziție comemorativă și muzeul de artă din Medgidia îi primește numele; muzeul e desființat în 2010. Lucrările lui sunt în MNAR, MNAC, la Brukenthal, în muzeele din Cluj-Napoca, Oradea, Iași, Brașov, Ploiești, Constanța, Tulcea și Galați.

Repere

Expoziții personale

  • 1918 Iași, prima personală
  • 1920–1956 București, zece personale, ultima retrospectivă
  • 1967 București, postum
  • 1994 MNAR, centenarul nașterii

Distincții și titluri

  • 1937 medalia de aur, Expoziția Internațională, Paris
  • 1943 Meritul Cultural cl. I
  • 1948 membru corespondent al Academiei Române
  • 1962 Maestru emerit al artei
  • 1964 Artist al poporului

De grup: Salonul Oficial 1924–1943 · Salonul Oficial de Toamnă, membru fondator · Salon d’Automne, Paris 1924 · Salon des Tuileries 1926 · Veneția 1924, 1940, 1942, 1954

Ceasul vieții

  1. zori ~1912–1919 acest autoportret
  2. zori 1916 artilerist, rănit
  3. zori 1924 bursă la Paris
  4. zori 1927 Cassis
  5. amurg 1948 Ministerul Artelor
  6. amurg 1958 urmărit

Legături cu alți autori din colecție

Surse

  1. Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 487–488
  2. MNAR, fișa inv. 72328/8309: ulei pe pânză, 0,278 × 0,210 m; nesemnat, nedatat; restaurat 2014
  3. ro.wikipedia.org: Lucian_Grigorescu · Artist_emerit · Artist_al_Poporului_din_România
  4. Predescu, „Uniunea Artiștilor Plastici în perioada…”, 2017 (ssoar.info), cu trimitere la CNSAS
  5. ziuaconstanta.ro: Lucian Grigorescu (1894–1965), un artist universal
  6. vatra-mcp.ro: Coca Mețianu, pictor

Textul gri: fapte cu o singură sursă.

Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.