Sava Henția

Viața

Se naște la 1 februarie 1848, la Sebeșel, în Alba, al optulea dintre cei paisprezece copii ai preotului Ilie Henția. În 1862, la 14 ani, vine la București cu unchiul lui dinspre mamă, fotograful Zaharia Dănciulescu, și lucrează ca retușor de fotografii. În 1863 e cât pe ce să se înece în revărsarea Dâmboviței, apoi se îmbolnăvește de tifos; unchiul moare în 1865 și îl lasă fără sprijin.

Între 1865 și 1870 urmează Școala Națională de Arte Frumoase din București, cu Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, și câștigă o bursă în străinătate. Studiază în muzeele Italiei, cu o lungă oprire la Roma, apoi, între 1871 și 1873, e audient liber la École des Beaux-Arts din Paris, la Alexandre Cabanel și Eugène Guillaume. În 1873 e admis la Salonul oficial cu „Psyche părăsită de Amor”, care ia medalia pentru compoziție mitologică; o trimite la Pinacoteca Națională din București.

Politic / carieră Profesor Din 1875 până la moarte predă desenul și caligrafia la Externatul secundar de fete de la Azilul „Elena Doamna” și în alte școli din București. E complet surd și vorbește cu mare greutate, așa că se înțelege anevoie cu elevele.

Războiul Pictor de front În războiul din 1877–1878 e atașat Marelui Cartier General, pe toată durata campaniei, ca reporter pe front, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmári și George Demetrescu Mirea. Pictează numeroase scene de război, cele mai multe cumpărate de regele Carol I. În 1879 colaborează la „Ziarul pentru toți” și la „Ilustrațiunea”.

Politic / carieră Decorat În 1882 primește medalia Bene Merenti clasa a II-a, pentru compozițiile din campanie.

Pictează portrete, peisaje din București și din Bărăgan, interioare de biserici, studii în acuarelă, peniță și acvaforte. Trăiește multă vreme în sărăcie, din burse mici, din comenzi și cu ajutorul colegilor de la Paris; abia târziu își cumpără o casă la Brebu. Moare la București, la 21 februarie 1904.

Renume Cunoscut Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” are 25 de lucrări ale lui și a documentat peste 238 de opere aflate în muzeele țării; muzeul din Sebeș păstrează 46. Lucrările lui sunt în MNAR, la Brukenthal, la Peleș, în muzeele din Cluj-Napoca, Brașov, Constanța, Timișoara, Iași și Craiova. La Sebeșel i se ridică un bust în 1975.