Mina Byck-Wepper

Viața

Se naște la 14 aprilie 1900, la Bârlad. Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București, apoi la Academia de Artă din München, cu Franz von Stuck, și la Școala de Arte din Dresda. Pictează portrete, peisaje, naturi moarte, scene de gen și flori, într-o manieră tradițional-realistă, cu un ton liric, și desenează ilustrații pentru revistele de cultură ale vremii.

Ar fi fost și eleva Ceciliei Cuțescu-Storck, iar Nicolae Tonitza o încurajează și îi îndrumă o vreme formarea.

Are expoziții personale la București în 1921, 1927, 1928, 1932, 1934, 1937 și 1939, comentate în presa vremii. În 1932, Mac Constantinescu scrie în „Cuvântul” că pictura ei „denotă un temperament pictural de primul ordin”, cu o „forță de a reda materia” care atinge uneori trompe-l’œil-ul. Expune an de an la Tinerimea Artistică și la Salonul Oficial, și la Salonul Oficial de gravură.

Persecuție Exclus ca evreu La 12 octombrie 1940 e exclusă, ca evreică, din Sindicatul Artelor Frumoase, odată cu Iosif Iser, Samuel Mützner și Margareta Sterian, și nu mai are voie să expună.

Martoră a masacrelor din timpul Rebeliunii legionare, în ianuarie 1941, se retrage din viața publică. După război mai are o expoziție personală și expune la Salonul Oficial, în 1947. Moare la București, la 3 aprilie 1964.

Renume Obscur Lucrările ei sunt în MNAR, în Muzeul Municipiului București, care are încă un autoportret al ei, și în Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei. În 2000 e inclusă în expoziția MNAR dedicată supraviețuitorilor Holocaustului. Nu are monografie și nici articol de enciclopedie; numele îi circulă mai ales prin licitații.