fișa 015 / 106 · inv. 68.746
Sabin Bălașa
1932 – 2008
n. 17 iunie 1932, Dobriceni, Olt
d. 1 aprilie 2008, București
pictor, regizor de film de animație, scriitor

MNAR, inv. 68.746
Tabloul
Ceasul vieții Zori Tabloul nu e datat. Chipul e al unui tânăr de 20–30 de ani, cu părul negru și des: după vârsta aparentă, e pictat probabil în anii studiilor și ai debutului, în zorii vieții. Fața e modelată în albastru și roz, pe un fond alb brăzdat de pete negre. Capul e dat pe spate, iar ochii, două umbre adânci, nu caută privitorul. Albastrul va deveni culoarea lui de căpătâi.
Viața
Se naște la 17 iunie 1932, la Dobriceni, în Olt. Termină Liceul „Frații Buzești” din Craiova în 1950 și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1955. Se perfecționează în Italia, la academiile din Siena (1965) și Perugia (1966). În 1965 ia medalia de aur la Concursul European de Pictură de la Pescara.
Își numește pictura „romantism cosmic”. Regizează nouă filme de animație, de la „Picătura” (1966) la „Exod spre lumină” (1979), și scrie: „Deșertul albastru” apare în 1996. Lucrarea lui cea mai întinsă e ciclul mural „Elogiul tinereții”, pictat între 1968 și 1978 la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași; tot acolo, în Aula „Mihai Eminescu”, pictează „Galaxia iubirii” (2002).
Politic / carieră Acomodant E pictorul de curte al cuplului Ceaușescu. Primăria Bucureștiului îi comandă, în 1973 și 1976, portretele lui Nicolae și Elenei Ceaușescu; lucrează pentru expozițiile de stat și pentru „Cântarea României” și face călătorii de studii plătite de stat în Ungaria, Cehoslovacia, URSS, China, Austria și Polonia.
Politic / carieră Decorat Regimul comunist îi dă Premiul „Arta” (1969) și Ordinul Meritul Cultural. După 1989 primește Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (2000).
Renume Cunoscut Moare la 1 aprilie 2008, la București, de cancer pulmonar, și e înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași, oraș care îl face cetățean de onoare. Mircea Deac îi scrie monografia (Meridiane, 1984). În 2020, pavilionul Sabin Bălașa de la Art Safari e cel mai vizitat al ediției. Articolul despre el există pe Wikipedia în 9 limbi; posteritatea îl citește însă cu rezerve, ca pictor oficial al anilor ’70–’80.
Repere
Expoziții personale
- 1955 Varșovia
- 1957 Moscova
- 1978 Roma; apoi 1980
- 1982 Stockholm; MNAR, București
- 1988 Moscova, Tbilisi
- 1994 Israel
- 2020 Art Safari, București, pavilion propriu
Distincții și titluri
- 1965 medalia de aur, Pescara
- 1969 Premiul „Arta”
- — Ordinul Meritul Cultural
- 2000 Ordinul „Pentru Merit”, Comandor
Ceasul vieții
- zori 1955 absolvă Institutul
- zori 1966 „Picătura”, animație
- amiază 1968 „Elogiul tinereții”, Iași
- amiază 1973 portretele Ceaușeștilor
- amurg 2002 „Galaxia iubirii”
Surse
- en.wikipedia.org/wiki/Sabin_Bălașa · ro.wikipedia.org/wiki/Sabin_Bălașa
- AGERPRES, „O personalitate pe zi: Sabin Bălașa”, 15.06.2022
- revista22.ro: „Albastrul infinit al artistului socialist de stat Sabin Bălașa…”
- MNAR, legenda inv. 68.746 · Mircea Deac, „Sabin Bălașa”, Meridiane, 1984 · rri.ro: Art Safari 2020
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.