Apcar Baltazar

Viața

Se naște la 26 februarie 1880, la București, cu numele Apcar (Abgar) Baltazar. Câștigă o bursă la Școala Națională de Arte Frumoase din București și studiază cu George D. Mirea, între 1896 și 1901. În 1901 expune alături de Ștefan Luchian, Nicolae Vermont și Constantin Artachino; din 1903 e prezent la fiecare expoziție a Tinerimii Artistice.

Politic / carieră În funcție Lucrează un an ca funcționar la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi demisionează. La cererea ministerului studiază starea frescelor de la Mănăstirea Hurezi, pentru Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.

E și critic: scrie despre stilul românesc, despre industria de artă și despre învățământul artistic în „Convorbiri literare”, „Viața Românească” și alte reviste, uneori sub pseudonimul „Antonescu”. Ilustrează „Cea dintâi durere” a lui Emil Gârleanu, pictează biserica Oțetari din București și restaurează biserica din Drăgășani, Teleorman.

Pictează portrete și scene din mahalaua bucureșteană, în spirit impresionist, face proiecte de artă decorativă, decoruri și costume de teatru. În 1907 expune singur 126 de lucrări. În același an intră în concurs pentru un post la Școala de Belle-Arte, dar lucrările îi sunt furate cu o zi înainte de jurizare și se retrage.

Renume Cunoscut Moare la 29 de ani, în septembrie 1909, de o boală de inimă, în timp ce pregătea o călătorie de studii la Paris. Dicționarul notează că „a lucrat enorm față de scurta sa viață”. Petru Comarnescu îi scrie monografia (1956), iar MNAR îi face o retrospectivă la centenar, în 1980. Articolul despre el există pe Wikipedia în 7 limbi.