fișa 010 / 106 · inv. 76597/9184
Apcar Baltazar
1880 – 1909
n. 26 februarie 1880, București
d. 26 septembrie 1909, București
pictor, critic de artă

MNAR, inv. 76597/9184 · semnat stânga jos, cu roșu: „Baltazar”, nedatat · restaurat
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Muzeul îl datează în primul sfert al secolului XX, adică între absolvirea școlii, în 1901, și moartea pictorului, în 1909: e pictat între 21 și 29 de ani, în ultimii ani ai unei vieți foarte scurte. E amurgul ei, deși chipul e al unui tânăr. Se întoarce spre noi și ne privește drept în ochi; semnătura, cu roșu, e jos, în stânga.
Viața
Se naște la 26 februarie 1880, la București, cu numele Apcar (Abgar) Baltazar. Câștigă o bursă la Școala Națională de Arte Frumoase din București și studiază cu George D. Mirea, între 1896 și 1901. În 1901 expune alături de Ștefan Luchian, Nicolae Vermont și Constantin Artachino; din 1903 e prezent la fiecare expoziție a Tinerimii Artistice.
Politic / carieră În funcție Lucrează un an ca funcționar la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi demisionează. La cererea ministerului studiază starea frescelor de la Mănăstirea Hurezi, pentru Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.
E și critic: scrie despre stilul românesc, despre industria de artă și despre învățământul artistic în „Convorbiri literare”, „Viața Românească” și alte reviste, uneori sub pseudonimul „Antonescu”. Ilustrează „Cea dintâi durere” a lui Emil Gârleanu, pictează biserica Oțetari din București și restaurează biserica din Drăgășani, Teleorman.
Pictează portrete și scene din mahalaua bucureșteană, în spirit impresionist, face proiecte de artă decorativă, decoruri și costume de teatru. În 1907 expune singur 126 de lucrări. În același an intră în concurs pentru un post la Școala de Belle-Arte, dar lucrările îi sunt furate cu o zi înainte de jurizare și se retrage.
Renume Cunoscut Moare la 29 de ani, în septembrie 1909, de o boală de inimă, în timp ce pregătea o călătorie de studii la Paris. Dicționarul notează că „a lucrat enorm față de scurta sa viață”. Petru Comarnescu îi scrie monografia (1956), iar MNAR îi face o retrospectivă la centenar, în 1980. Articolul despre el există pe Wikipedia în 7 limbi.
Repere
Expoziții personale
- 1907 București, 126 de lucrări
- 1936 retrospectivă
- 1980 MNAR, centenarul nașterii
De grup: București 1901, cu Luchian, Vermont, Artachino · Tinerimea Artistică 1903–1909 · Retrospectiva artiștilor români 1927–1928
Ceasul vieții
- zori 1896 Belle-Arte, la Mirea
- amiază 1903 Tinerimea Artistică
- amurg 1901–1909 acest autoportret
Legături cu alți autori din colecție
- 051–054 George Demetrescu Mirea profesorul lui la Belle-Arte
- 044–045 Ștefan Luchian expun împreună în 1901
- 099 Nicolae Vermont expun împreună în 1901
- 083 Jean Alexandru Steriadi colegi la Școala de Arte Frumoase
- 074 Camil Ressu colegi la Școala de Arte Frumoase
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 90–91
- MNAR, fișa inv. 76597/9184: ulei pe pânză, 0,433 × 0,324 m, semnat „Baltazar”, nedatat, restaurat
- en.wikipedia.org/wiki/Apcar_Baltazar · ro.wikipedia.org/wiki/Apcar_Baltazar
- agerpres.ro, 15.11.2021: documentar Jean Alexandru Steriadi
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.