fișa 021 / 106 · inv. 4948

Pavel Codiță

1916 – 2000

n. 15 ianuarie 1916, Coșuleni, Basarabia
d. 27 februarie 2000, Paris

pictor, tapiser, muzeograf

Pavel Codiță, Autoportret, nedatat
Autoportret, nedatat
MNAR, inv. 4948 · semnat dreapta jos, cu roșu: „P. Codiță”

Tabloul

Ceasul vieții Zori Tabloul nu e datat. Chipul e al unui tânăr de 25–35 de ani, fără riduri, cu fes roșu pe cap, vestă închisă și cravată: după vârsta aparentă, e pictat probabil în anii de Academie sau imediat după, în zorii vieții. Ne privește drept în ochi, peste umăr. A semnat cu roșu, în dreapta jos. MNAR mai are două autoportrete ale lui, din 1962 și 1974.

Viața

Se naște la 15 ianuarie 1916, la Coșuleni, în Basarabia. Studiază la Academia de Belle Arte din București între 1938 și 1948, cu Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Francisc Șirato, Eustațiu Stoenescu și sculptorul Corneliu Medrea. Expune la Salonul Oficial din 1940 până în 1947 și primește premiul Salonului în 1945 și 1946.

Politic / carieră În funcție Între 1948 și 1957 e muzeograf la Muzeul „Theodor Aman” din București.

Pictează compoziții, naturi moarte și flori, dar lucrează și tapiserie, mozaic, frescă și ceramică. Îl preocupă echilibrul compoziției și al formelor colorate; figura e mereu doar sugerată. Face panouri decorative și tapiserii pentru Hotelul Traian din Costinești și pentru Combinatul Siderurgic de la Galați și o frescă istorică pentru Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Face parte din echipa proiectului artistic de la Costinești, condus de arhitectul Ion Mircea Enescu, alături de Silvia Radu, George Apostu, Marin Gherasim și Florin Mitroi. Trece pragul casei din strada Clinciu a colecționarului Apostol Apostolide, ca Iser, Baba, Ciucurencu și Rodica Maniu.

Are expoziții personale la București în 1958, 1961, 1968, 1971, 1972, 1974, 1976 și 1977, ultima purtată și la Sibiu și Constanța. Expune la Moscova (1958), la bienalele de ceramică de la Praga (1962) și Milano (1968), la Varșovia, Belgrad și São Paulo; în 1974 primește premiul Uniunii Artiștilor Plastici. Călătorește din Rusia și Mongolia până în Franța, Grecia și Turcia.

Renume Obscur Moare la Paris, la 27 februarie 2000. Dan Hăulică îi scrie monografia (Meridiane, 1982); tapiseriile lui sunt în colecția Muzeului Județean Buzău, iar picturile în MNAR, la Muzeul Național de Artă Contemporană și în muzeele din Galați, Bacău, Constanța și Iași. Nu are articol de enciclopedie. Fiica lui, Roxana Codiță Pârvu, e pictoriță și tapiseră.

Repere

Expoziții personale

  • 1958 București; Moscova
  • 1961 București
  • 1962 Praga, bienala de ceramică
  • 1968 București; Milano, bienala de ceramică
  • 1971 București; Belgrad
  • 1972 București; São Paulo
  • 1974 București
  • 1976–77 București, itinerată la Sibiu, Constanța

Distincții și titluri

  • 1945 premiul Salonului Oficial; apoi 1946
  • 1974 Premiul Uniunii Artiștilor Plastici

De grup: Salonul Oficial 1940–1947 · Anualele de stat 1952–1980 · expozițiile de artă românească din străinătate, 1965–1968

Ceasul vieții

  1. zori 1938 Academia de Belle Arte
  2. zori 1948 muzeograf, Muzeul Aman
  3. amiază 1958 prima personală
  4. amiază 1962 celălalt autoportret
  5. amiază 1974 celălalt autoportret
  6. amiază 1974 Premiul UAP

Legături cu alți autori din colecție

Surse

  1. Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, p. 250
  2. MNAR, legendele inv. 4948, 67.645, 83.956; semnăturile citite pe imagini
  3. ro.wikipedia.org: Apostol_Apostolide · Marin_Gherasim (proiectul de la Costinești)
  4. vatra-mcp.ro: Pavel Codiță, pictor · muzeubuzau.ro: colecția de tapiserie · Dan Hăulică, „Pavel Codiță”, Meridiane, 1982

Textul gri: fapte cu o singură sursă.

Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.