fișa 062 / 106 · inv. 3545/3545
Oscar Obedeanu
1868 – 1915
n. 14 aprilie 1868, Bârlad
d. 15 ianuarie 1915, București
pictor de scene de luptă
MNAR, inv. 3545/3545 · culoarea crăpată
Tabloul
Ceasul vieții Zori Muzeul nu-l datează mai strâns de secolul al XIX-lea. Chipul, al unui tânăr cu pălărie și mustață subțire, de vreo 20–25 de ani, îl așază probabil în anii de la München, în zorii unei vieți de numai 46 de ani. Privește pieziș, pe lângă noi. Culoarea e crăpată pe toată suprafața. Colecția mai are un autoportret al lui, din 1887, pictat la 19 ani.
Viața
Se naște la 14 aprilie 1868, la Bârlad, într-o mare familie de boieri olteni. Elev în clasa a III-a de liceu la Bârlad, primește medalia de bronz a Expoziției cooperatorilor de la Iași (1884) pentru un portret în ulei al regelui Carol I.
Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1886–1889), cu Theodor Aman, și absolvă cu medalia de argint; e și printre elevii premiați ai lui Gheorghe Tattarescu. Bursier la Academia Regală din München (1886–1893), îi are colegi pe Ștefan Luchian și pe Ludovic Dolinski și ia medalia de argint pentru o compoziție despre Războiul de Independență.
În 1889 are la București o expoziție personală cu 20 de lucrări pe teme militare, iar la Expoziția Universală de la Paris primește o mențiune onorabilă pentru „Carol înaintea redutei Grivița”. E socotit primul pictor de bătălii din țară: îmbracă țărani în costume și arme medievale și pictează în aer liber scene din vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Mihai Viteazul, dar și din războiul de la 1877.
Pictează și portrete ale regelui Carol I și ale reginei Elisabeta. Pentru Universitatea din Iași face, la comandă, „Ștefan cel Mare la Rahova”, ajunsă apoi la Muzeul Militar. Sora lui, Ecaterina Obedeanu, e și ea pictoriță.
Renume Obscur Moare la București, la 15 ianuarie 1915, cu România încă neutră: pictorul bătăliilor nu a fost el însuși în război. În 1926 e prezent, postum, la Retrospectiva artiștilor români din ultimii 50 de ani. Lucrările lui sunt în MNAR, la Muzeul Municipiului București, la Muzeul Militar Național și în muzeele din Bârlad, Iași, Ploiești și Craiova; nu i s-a dedicat nicio carte.
Repere
Expoziții personale
- 1884 Iași, Expoziția cooperatorilor
- 1889 București, personală, 20 de lucrări militare
- 1926 Retrospectiva artiștilor români, postum
Distincții și titluri
- 1884 medalia de bronz, Iași
- 1889 mențiune onorabilă, Expoziția Universală, Paris
De grup: Expoziția Artiștilor în viață 1885–1912 · Ateneul Român 1887, 1895 · Salonul Oficial 1909–1912 · Tinerimea Artistică 1912
Ceasul vieții
- zori 1884 medalia de bronz
- zori 1886 Arte Frumoase; München
- zori 1887 celălalt autoportret
- zori 1889 Paris, Expoziția Universală
- zori 1883–1900 acest autoportret
Legături cu alți autori din colecție
- 063 Oscar Obedeanu celălalt autoportret, 1887, la 19 ani
- 002 Theodor Aman profesorul lui la Arte Frumoase
- 089 Gheorghe Tattarescu elev premiat al lui, 1883–1888
- 044–045 Ștefan Luchian colegi la Academia din München
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. II (M–Z), Editura ACS, 2019, pp. 185–186
- MNAR, fișa inv. 3545/3545: ulei pe pânză, 0,530 × 0,450 m, S:19, culoarea crăpată
- aman.ro: dosarul de personalitate Oscar Obedeanu (Biblioteca „Alexandru și Aristia Aman”, Craiova)
- ro.wikipedia.org: Oscar_Obedeanu · Gheorghe_Tattarescu · Ștefan_Luchian
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.