fișa 018 / 106 · inv. 4952/4952
Pericle Capidan
1869 – 1966
n. 9 martie 1869, Prilep, Macedonia
d. 20 octombrie 1966, Cluj-Napoca
pictor, profesor

MNAR, inv. 4952/4952 · dreapta jos, cu oranj: „P. Capidan/Mediaș/1941”
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Pictorul a scris oblic, cu oranj, în colțul din dreapta jos, cine, unde și când: „P. Capidan/Mediaș/1941”. Are 72 de ani: e amurgul vieții, chiar dacă mai are de trăit încă 25. E anul expoziției lui personale de la Mediaș, unde va reveni în 1942. Tabloul e mic, un carton de 32 pe 24 de centimetri, și pictorul ne privește din el drept în ochi.
Viața
Se naște la 9 martie 1869, la Prilep, în Macedonia, pe atunci în Imperiul Otoman, într-o familie aromână: tatăl, Teohari, e croitor. Emigrează în România, iar fratele lui mai mic, Theodor Capidan, viitorul lingvist și academician, cel mai important cercetător al aromânei, îi urmează drumul.
Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1887–1893) cu Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu și George D. Mirea, premiat al școlii în 1887, 1888 și 1889. Bursier la Academia din München (1893–1897), cu Nikolaos Gyzis, e admis în 1898 la École des Beaux-Arts din Paris, în atelierul lui Léon Bonnat, și expune la Salonul artiștilor francezi și la Expoziția Universală din 1900.
Politic / carieră Profesor Predă desenul la licee din Salonic și Cluj, apoi la Școala de Arte Frumoase din Cluj, între 1926 și 1933, și la Seminarul Pedagogic Universitar de acolo. E membru fondator al Tinerimii Artistice, cu care expune patru decenii, și primește medalia de aur la Expoziția jubiliară din 1906.
Pictează șapte decenii: compoziții, portrete, interioare și peisaje, cu o orientare impresionistă și o pasiune pentru nocturne, pentru felul în care lumina lunii se împrăștie în imagine. La Balcic regăsește ceva din atmosfera orientală a Macedoniei natale. Pentru biserica din Crușevo pictează 57 de icoane ale iconostasului și zugrăvește trei sferturi din pereți.
Renume Cunoscut E o prezență notabilă a Clujului interbelic, cu expoziții personale anuale între 1920 și 1940 și o retrospectivă în 1958. Moare la Cluj, la 97 de ani, în 1966. Muzeul Național de Artă din Cluj îl ține în expunerea permanentă, printre pictorii interbelici transilvăneni. Nu are un articol enciclopedic propriu: online, e eclipsat de fratele lingvist.
Repere
Expoziții personale
- 1900 București; apoi 1901
- 1920–40 Cluj, anual
- 1928 București; apoi 1934, 1936, 1939
- 1941 Mediaș; apoi 1942
- 1942–48 Sighișoara
- 1958 Cluj, retrospectivă
Distincții și titluri
- 1887–89 premiat al Școlii de Arte Frumoase
- 1906 medalia de aur, Expoziția jubiliară
De grup: Salonul artiștilor francezi, Paris 1898, 1899, 1901 · Expoziția Universală 1900 · Tinerimea Artistică 1900–1940 · Salonul Ardealului 1921, 1930, 1939
Ceasul vieții
- zori 1887 Belle-Arte, București
- zori 1893 München
- zori 1898 Paris, la Bonnat
- amiază 1926 profesor la Cluj
- amurg 1941 acest autoportret
- amurg 1958 retrospectivă, Cluj
Legături cu alți autori din colecție
- 089 Gheorghe Tattarescu profesorul lui; elev premiat, 1887–1893
- 002 Theodor Aman profesorul lui la București
- 051–054 George Demetrescu Mirea profesorul lui la București
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 208–209
- MNAR, fișa inv. 4952/4952: ulei pe carton, 0,320 × 0,245 m, „P. Capidan/Mediaș/1941”
- en.wikipedia.org/wiki/Theodor_Capidan · ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Tattarescu
- macluj.ro: Galeria de Artă Națională, colecția de pictură · imagoromaniae.ro
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.