Kovács Zoltán

Viața

Se naște la 30 septembrie 1913, la Cluj. Studiază la Baia Mare (1932–1933), în atelierul lui Krizsán János, apoi la Academia de Arte Plastice din Budapesta (1938–1940), cu Réti István, Aba-Novák Vilmos și Szőnyi István. Călătorește în Albania și Ungaria. Prima expoziție personală, la Cluj, în 1943, e lăudată de critici.

Politic / carieră Profesor În 1948 e unul dintre fondatorii Institutului Maghiar de Artă din Cluj, unde predă.

Politic / carieră În funcție E rectorul institutului, devenit apoi Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, din 1948.

Persecuție Înlăturat din funcție În 1951 i se ia postul de rector, în anii în care maghiarii sunt scoși treptat din posturile importante ale institutului.

Lucrează artă monumentală — mozaic, frescă al secco, encaustică — pentru instituții din Cluj. Ca pictor de șevalet se remarcă prin compozițiile ample, cu multe personaje; pictura lui e expresivă și unitară. Ia parte la toate expozițiile grupului de la Cluj între 1946 și 1980 și, în 1953, la Trienala țărilor socialiste de la Sofia.

Persecuție Opere distruse În 1957 pictează șase fresce în sala renascentistă a berăriei Ursus din Cluj, cu cele trei popoare ale Ardealului. În anii dictaturii sunt văruite.

Politic / carieră Decorat Statul îi acordă totuși titlurile de Artist emerit (1957) și Maestru emerit al artei (1964), Ordinul Muncii clasa I și, în 1968, Placheta Semicentenarului Unirii Transilvaniei cu țara; în 1971 primește Premiul Consiliului Culturii.

Renume Uitat După expoziția din 1943, următoarea, o retrospectivă, vine abia în 1991. Moare la Cluj, la 3 iulie 1999, și e înmormântat în cimitirul Hajongard. Lucrările lui sunt în muzeele de artă din Cluj-Napoca, Turda, Sfântu Gheorghe, Baia Mare și Satu Mare.