fișa 039 / 106 · inv. 1523/1523
Petre Iorgulescu-Yor
1890 – 1939
n. 24 decembrie 1890, Râmnicu Sărat
d. 29 aprilie 1939, București
pictor
MNAR, inv. 1523/1523 · stânga sus, cu gri: „Auto 1931”; semnat vertical, pe stânga: „P. IORGULESCU YOR”
Tabloul
Ceasul vieții Amurg Pictat în 1931, la 40 de ani, cu opt ani înainte de moarte: într-o viață scurtă, e deja amurgul. Pe tăblița de lemn, mică, a scris chiar el ce este: „Auto 1931”, iar numele și l-a semnat de-a lungul marginii din stânga. E anul în care devine membru societar al Tinerimii Artistice și începe șirul expozițiilor personale ținute din doi în doi ani. Ne privește drept în ochi.
Viața
Se naște la 24 decembrie 1890, la Râmnicu Sărat, fiul cel mare al lui Constantin Iorgulescu, mare proprietar, prefect, deputat și senator. „De mic copil… am avut inconștient, despotic, patima pentru a desena”, scrie despre sine. Urmează totuși Dreptul la Iași (1911–1914), e scurtă vreme magistrat la Galați și deputat, apoi părăsește cariera impusă de familie.
Trece pe la atelierele lui Jean Al. Steriadi și Mișu Teișanu și pe la Școala Națională de Arte Frumoase din București. În 1919 e la Paris, la Academia Julian, cu Maurice Denis, și lucrează în paralel la Othon Friesz și André Favory; în 1921 are acolo prima expoziție personală. Pictează peisaje și portrete la Cassis, Saint-Tropez, pe coasta dalmată, la Sighișoara, Mediaș, Giurgiu și, vara, la Balcic și Mangalia.
Expune la Ateneu în 1925, cu Ion Jalea în 1929, cu „Grupul nostru” și cu „Criterion” — aici, în 1933, alături de Corneliu Michăilescu; din 1918 e membru al societății „Arta română”. Ia medalia de aur la Barcelona, în 1929, și un premiu la Salonul Oficial de la Paris, în 1938. Ilustrează eseurile lui A. Corbin, „Variațiuni pe aceeași temă”, tipărite la Berlin în 500 de exemplare.
Politic / carieră În funcție Între 1933 și 1934 e custode al Pinacotecii Municipiului București.
Din 1934 îl macină o suferință grea, fizică și psihică. Lucrează totuși până la capăt: cu câteva luni înainte de moarte, în 1939, expune încă la Salonul Oficial.
Renume Cunoscut Dicționarul îl numește una dintre personalitățile remarcabile ale picturii românești interbelice. Are retrospective la Râmnicu Sărat (1970), la București (1979) și la MNAR, în Muzeul Colecțiilor (2005), cu un catalog de Alexandru Măciucă și Liliana Chiriac. Lucrările lui sunt în MNAR, la Peleș, în muzeele din Cluj-Napoca, Oradea, Constanța, Tulcea, Roman, Bacău, Ploiești și Râmnicu Sărat.
Repere
Expoziții personale
- 1921 Paris, prima personală
- 1925 Ateneul Român
- 1929 București, cu Ion Jalea
- 1931–1939 București, din doi în doi ani
- 1970 Râmnicu Sărat, retrospectivă
- 1979 București, retrospectivă
- 2005 MNAR, retrospectivă
Distincții și titluri
- 1929 medalia de aur, Barcelona
- 1938 premiu, Salonul Oficial, Paris
De grup: Salonul Oficial 1924–1939 · Tinerimea Artistică 1922–1938 · Criterion, membru din 1933 · Salon d’Automne, Paris 1921 · Paris 1937
Ceasul vieții
- zori 1911 Dreptul la Iași
- amiază 1919 Paris, Julian
- amurg 1929 aur la Barcelona
- amurg 1931 acest autoportret
- amurg 1934 suferința
Legături cu alți autori din colecție
- 083 Alexandru Jean Steriadi trece prin atelierul lui
- 049 Corneliu Michăilescu expun împreună la „Criterion”, 1933
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, pp. 579–580
- MNAR, fișa inv. 1523/1523: ulei pe lemn, 0,270 × 0,230 m; „Auto 1931”, „P. IORGULESCU YOR”
- ro.wikipedia.org: Petre_Iorgulescu-Yor · Corneliu_Michăilescu
- vatra-mcp.ro: Petre Iorgulescu-Yor, pictor
Textul gri: fapte cu o singură sursă.
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.