Ștefan Constantinescu

Viața

Se naște la 14 februarie 1898, la Târgu Ocna. Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București între 1913 și 1916, cu Dimitrie Serafim. Prima expoziție personală, la București, în 1928, îi aduce premiul „Ioan Gh. Palade”; urmează altele, la Tel Aviv, Sofia, Lugano și Atena. Expune la Salonul Oficial, unde ia Premiul Simu (1930), și cu „Grupul nostru” (1929–1940).

E un monumentalist de prestigiu: lucrează în opt mari colective, în mozaic, frescă și sgraffito. Decorează, cu Paul Miracovici și Petre Grant, pavilioanele românești de la Barcelona (1929), Paris (1937) și New York (1939); apoi Halele Obor, Casa Presei Libere, holul Marii Adunări Naționale, aripa Kretzulescu a Palatului Regal, Casa de Cultură din Mangalia și Hotelul Tomis din Mamaia. Între 1937 și 1941 zugrăvește catedrala din Hunedoara.

Călătorește în Italia, Grecia, Spania, Egipt și Siria, unele drumuri pe vaporul „Traian”, pe care îl decorează. Pictează și peisaje și compoziții de șevalet, verile la Balcic și mai ales la Mangalia, iar în gravură și linogravură caută exotismul artei africane și formele esențializate ale lui Modigliani. Expune la Bienala de la Veneția în 1942 și 1960.

Politic / carieră Profesor Între 1950 și 1975 predă la catedra de artă monumentală a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.

Politic / carieră În funcție La 4 ianuarie 1957 e cooptat în Comitetul pe țară al Uniunii Artiștilor Plastici, alături de Lucian Grigorescu și Rudolf Schweitzer-Cumpăna, și intră în biroul Uniunii.

Politic / carieră Decorat Statul îi conferă titlurile de Artist emerit (1957) și Maestru emerit al artei (1964).

Renume Obscur Moare la București, la 22 februarie 1983. În 1986, actrița Clody Bertola îi organizează o retrospectivă la București, purtată apoi la Bacău, Galați și Constanța, muzee cărora le donează lucrări ale lui. Lucrările lui mai sunt în MNAR, în Muzeul Municipiului București și în muzeele din Oradea, Cluj-Napoca, Roman și Topalu.