Vasile Brătulescu

Viața

Se naște la 19 august 1916, la Hârșova, în Constanța. Din 1936 până în 1941 studiază la Academia de Belle Arte din București, în clasa lui Camil Ressu. Expune la Salonul Oficial în 1940 și 1944, iar în 1946 își deschide prima expoziție personală, cu care primește Premiul municipiului București.

Persecuție Închis În 1950 e arestat și condamnat la zece ani de închisoare pentru „spionaj”. Trece prin Jilava, Gherla, Aiud și prin lagărele Canalului; e eliberat și reabilitat în 1956. Dicționarul notează sec: „Între 1950–1956 a fost privat de libertate pe motive politice”.

Politic / carieră Profesor După eliberare refuză realismul socialist. Pe la începutul anilor ’60 devine profesor de pictură monumentală la Liceul de Arte Plastice „Tonitza” din București.

Pictează peisaje și portrete figurative; din 1969 trece la abstracție, în compoziții inspirate de lumea apelor și a florilor. În 1970 expune la Galeria Apollo în grupul „Cinci artiști”, iar în 1972 la Roma. În 1976 pictează o serie de acuarele la Séguret, în Provence. Ia parte la simpozioanele Muzeului de Artă din Constanța (1973–1979), căruia îi donează, în 1980, 22 de lucrări târzii.

Renume Uitat Cutremurul din 1977 îi distruge atelierul din Blocul Dunărea și, odată cu el, cea mai mare parte a lucrărilor. Moare la București, în iulie 1981. Nu are articol pe Wikipedia, nicio monografie; biografia lui supraviețuiește mai ales în proiectul „Artiști în temnițele comuniste”.