fișa 005 / 106 · inv. 4794
Octavian Angheluță
1904 – 1979
n. 3 mai 1904, Brăila
d. 17 noiembrie 1979, București
pictor, profesor, director al Pinacotecii
MNAR, inv. 4794 · semnat și datat dreapta jos
Tabloul
Ceasul vieții Amiază Autoportretul e pictat în 1953, la 48–49 de ani, cu 26 de ani înainte de moarte: la amiaza vieții. E anul în care primește Premiul de stat. Se înfățișează la lucru, în atelier, cu pensula întinsă spre pânza de pe șevalet, și se întoarce peste umăr să ne privească. Pe masă stau borcanul cu pensule, o carte deschisă și cuțitul de paletă.
Viața
Se naște la 3 mai 1904, la Brăila. Studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din București (1924–1927), cu Constantin Artachino, George D. Mirea și Camil Ressu, apoi Literele și Filosofia (1928). În 1927–1928 lucrează la Baia Mare, bursier în coloniile de studenți.
Politic / carieră Profesor Între 1929 și 1936 e profesor de desen la Liceul de Băieți din Câmpina, unde își deschide primele trei expoziții personale. Mai târziu predă pictura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București.
E unul dintre fondatorii Asociației Pictorilor și Sculptorilor români, alături de Ion Țuculescu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Moscu și Alexandru Ciucurencu. În ianuarie 1940 expune deodată cu Țuculescu, iar în aprilie 1940 e printre expozanții ultimei expoziții a „Grupului nostru”, la Ateneul Român.
Politic / carieră În funcție Între 1940 și 1948 conduce Pinacoteca statului; în anii războiului are în grijă colecțiile pinacotecilor din București și Iași și ale muzeelor Kalinderu și Aman. După ce, în 1948, se organizează Muzeul de Artă al României în Palatul Regal, pregătește cu Marius Bunescu și Adina Nanu Galeria Națională, deschisă în 1950.
Politic / carieră Decorat Primește Premiul de stat (1953), titlul de Artist emerit și Ordinul Muncii (1954), apoi Steaua Republicii (1965). Înainte de război luase premiul Simu (1929) și de patru ori premiul Salonului Oficial.
Renume Cunoscut Lasă și o suită de portrete-șarjă ale colegilor. Moare la București, la 17 noiembrie 1979. Lucrările lui sunt în MNAR și în muzeele din Cluj-Napoca, Craiova, Brașov, Iași, Baia Mare, Constanța, Timișoara și Oradea. Are două monografii, de Adina Nanu (1968) și Adrian Buga (2009), și apare constant la licitații.
Repere
Expoziții personale
- 1931 Câmpina; apoi 1933, 1934
- 1935 București; apoi 1936, 1937, 1939
- 1940 București; apoi 1942, 1944
- 1958 București
- 1962 București; apoi 1967, 1970
- 1974 Constanța
Distincții și titluri
- 1929 Premiul Simu
- 1932 Premiul Salonului Oficial; apoi 1936, 1937, 1939
- 1953 Premiul de stat
- 1954 Artist emerit; Ordinul Muncii
- 1965 Steaua Republicii
De grup: Salonul Oficial 1929–1947 · „Flacăra” 1948 · Anualele de stat 1950–1975 · Bienala de la Veneția 1954
Ceasul vieții
- zori 1927 Baia Mare
- zori 1929 profesor la Câmpina
- amiază 1940 conduce Pinacoteca
- amiază 1953 acest autoportret
- amurg 1965 Steaua Republicii
Legături cu alți autori din colecție
- 013 Marius Bunescu organizează împreună Galeria Națională
- 074 Camil Ressu profesorul lui la Belle-Arte
- 051–054 George Demetrescu Mirea profesorul lui de pictură
- 106 Ion Țuculescu prieteni; fondatori ai aceleiași asociații
- 020 Alexandru Ciucurencu fondatori ai aceleiași asociații
Surse
- Dicționarul artiștilor din spațiul românesc 1700–1920, vol. I (A–L), Editura ACS, 2019, p. 51
- MNAR, legenda inv. 4794 (1953)
- ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Angheluță · Ion_Țuculescu
- ro.wikipedia.org: Artist_emerit_(România) · tabelele de laureați
- bunicutavirtuala.com: Octavian Angheluță, pictor
- Mihai Pelin, „Deceniul prăbușirilor (1940–1950)”
Notele biografice sunt compilate dintr-o selecție variată de surse și reprelucrate cu ajutorul unui algoritm, pentru instalația „Ești ceea ce mănânci · Autoportret”. Din motive organizatorice și din cauza limitelor procesului, ele pot conține inexactități: scopul lor este artistic, nu istoriografic.