16.11–16.12.2026 · Muzeul Național de Artă al României · Sala de grafică, Galeria Națională, etajul 2
Expoziția
Întrebarea noastră nu e dacă „inteligența artificială poate produce artă”, ci dacă ea poate fi folosită artistic. Nu să imite, ci să ajute la explorarea unor zone altfel imposibil de accesat cu uneltele de până acum.
AI-ul așa cum e acum nu poate produce artă.
Arta nu e un produs. Arta e un proces.
Expoziția așază lucrări din colecția Muzeului Național de Artă al României lângă ceea ce devin ele după ce trec prin modele generative de imagine:
01
Autoportret
Ești ceea ce mănânci
O sută de autoportrete de pictori români, cu biografiile lor. Fiecare cu margini clare: o viață = un chip = o mână.
Dar modelul generativ nu cunoaște margini. Pentru el, un chip, un an de naștere și o tușă sunt doar puncte în același spațiu, iar între oricare două puncte există un drum pe care se poate opri oriunde.
Pe acest drum de gradație infinită am găsit pictori ce n-au existat: combinații de date biografice, trăsături și feluri de a picta care nu erau făcute să se amestece.
Dimprejur privesc clasicii din colecția MNAR, unii arhicunoscuți, alții la limita uitării, dar toți consemnați în arhiva muzeului. Impostorul nu are nume și trăiește în ramă doar câteva secunde. Pe măsură ce datele biografice i se schimbă alături, una câte una, chipul îi dispare și devine altul.
02
Fuoristrada
Mulțimile din pictura realist-socialistă, decupate din scenele în care fuseseră puse să pozeze, despletite în indivizi distincți: fiecare un univers propriu, descris în panouri ca într-o bandă desenată. Dezbrăcați de gregaritatea propagandistică, devin și mai mici, și mai mari, dar în orice caz mai umani. Fiecare figurant, o poveste.
03
Hypnoutopia
Din aceleași picturi realist-socialiste, un alt model face invers: nu izolează și nu disecă, ci topește totul într-un flux hipnotic. Tractoarele devin steaguri, steagurile devin zâmbete, zâmbetele devin defilări și macarale. Marșul vesel al progresului fără sfârșit.
04
PakaPaka SlopMachine
Un aparat de joc adevărat, scos din uz și golit pe dinăuntru. Nu mai împarte câștiguri, doar imagini și validare ieftină. Două gesturi ce seamănă mai mult decât ne-ar plăcea: tragi de manetă și aștepți; scrii un prompt și aștepți. Poate, poate iese ceva bun.
05
Masa de cercetare
Birocrație
Pe masa din mijloc stă toată cercetarea din spatele lucrărilor. Rulourile se pot desfășura și citi.
µ-ul din brµtAIsm
Un model generativ nu reproduce o imagine anume, ci o estimează din toate imaginile pe care le-a văzut. Rezultatul e o medie, iar media se notează în statistică cu µ.
În fizică, µ e coeficientul de frecare. Manifestul de pe masă vorbește despre el: influența formatoare și deformatoare a trăitului în lume e necesară pentru a zămisli ceva propriu. Fără µ — frecarea artistului cu propria experiență, frecarea intenției cu materialul în care alege să lucreze — totul e o pastă fără caracter. Sau, în termeni contemporani, slop.
Echipa
- Concept și direcție artistică
- Andrei Ivănescu
- Artiști
- Sebastian Comănescu
Andrei Ivănescu - Curator
- Miruna Moraru
- IT / inginerie hardware
- Horia Roman / 4NET
- Comunicare
- Ana Maria Predoiu
- Consultant tehnic AI
- Virgil Ilian
- Project Management
- Laurenția Ivănescu
- Coordonator workshopuri
- Grigore Burloiu
- Artist AI consultant
- Irina Raicu
Mulțumiri
- Erwin Kessler
- Liviu Constantinescu
- Cătălina Negoiță
- Costina Anghel
- Paula Luca
- Florin Niculae – Kaustik
- Laurențiu Zloteanu – Azero
- Delia Panait
printed by Azero · powered by 4NET